Şase luni de la pietrele în geam după intervenția doctorului Băsescu în sistemul de sănătate, interesele din sistem s-au coagulat într-o nouă lege, care va apărea miercuri după cum spune ministrul Vasile Cepoi.

Problema vechii legi era că spitalele de stat subfinanțate nu puteau realist să concureze cu spitale private noi şi ar fi dat faliment, fiind preluate la fier vechi ca industria românească. Noua lege prevede ca spitalele de stat devenite “autonome” să poată mări tarifele şi plăti medicii independent de legea salarizării. Inițiativa este desigur salutară pentru medici si spitalele subfinantate. Pentru pacient însă, autonomia şi mai mare a spitalelor de stat va face ca în câțiva ani să nu mai fie mari diferențe de prețuri între spitalele private şi cele de stat, ceea ce ar permite o mai uşoară privatizare a sistemului, câtă vreme oamenii vor fi dezvățați de prostul obicei de avea prețuri accesibile într-un sistem bazat pe solidaritate .

O altă problemă a legii din Decembrie 2011 era că nu prevedea nimic pentru oamenii care nu îşi vor permite costurile mai mari ale asigurărilor private. Noua lege a inventat pachetul de servicii sociale, pentru oameni cu venituri mici şi pentru asistații social. În acest fel segmentarea consumatorilor poate fi realizată prin lege şi , când se privatizează sistemul, asiguratorul privat nu va mai fi deranjat cu milioane de sărăntoci, ei vor rămâne în grija pachetului social.

Nu se puteau privatiza dintr-o dată 44 de case de asigurări. Noua lege prevede comasarea lor , vreo 8-12, un fel de Electrica sau Distrigaz. Teoretic un lucru bun, din punct de vedere al managementului riscurilor, solidarității regionale, eficienței, reducerii birocrației. În practică, niciun asigurator privat nu ar fi preluat case județene pentru că erau prea mici şi nu erau suficienți contribuabili pentru ca afacerea să aibă rost.

An