Spune că olăritul este cea mai grea profesiune din arta populară românească. "Nu se mai câştigă nimic din olărit. Totul se face din pasiune şi respect faţă de moştenirea trecutului, faţă de tradiţiile pe care trebuie să le păstrăm, dar nu suntem sprijiniţi. M-am săturat de umilinţa şi indiferenţa faţă de renumele Colibaba, faţă de tradiţiile populare. Acest lucru mă face să părăsesc definitiv aceste meleaguri şi să mă opresc din această activitate, să încep o altă viaţă. Consider că mi-am făcut datoria”, spune cu amărăciune în glas maestrul olar Florin Colibaba (56 de ani), descendent al unei familii cu o tradiţie de cinci generaţii în arta modelării lutului. El este ultimul depozitar al tainelor ceramicii de Rădăuţi şi de Kuty. De 250 de ani, familia sa a urmat neîntrerupt, din tată în fiu, arta olăritului. De aproape trei secole, farfuriile, cănile, cahlele, ploştile, sfeşnicele şi ulcioarele "olarilor Colibaba” arse în pământul Moldovei şi decorate cu elemente unice au bucurat inimile a mii de români şi străini iubitori ai frumosului popular.

Mă simt aruncat la container, pur şi simplu se încurajează PROSTIA!

Maestrul îmi spune că apariţia sa din aceste zile la târgul de ceramică "Cucuteni” 5000 de la Iaşi a fost ultima la o manifestare de acest gen, după ce a fost prezent la toate cele 30 de ediţii de până acum. "Nu se mai poate trăi în România. Mă simt ca un om aruncat la container! Dispar ramuri ale breslelor, centre de olari, de cioplitori în lemn etc. Nu mai există nicio speranţă! Se încurajează în schimb kitsch-ul, chinezăriile şi afacerile dubioase în domeniu! Nu mai suport această indiferenţă faţă de artişti. Din păcate, va dispărea arta populară românească, creatorii deja dispar pentru că nu au puterea financiară să supravieţuiască. Iar din urmă nu mai vine nimeni. Este clară intenţia generală de a ne distruge. E o bătaie de joc la adresa