Nu există dubiu, statisticile confirmă faptul că optimiştii, oamenii robuşti psihic se luptă voiniceşte cu viaţa, ştiu ce vor, sunt tenaci, au umor şi toate aceste calităţi ale firii lor se traduc prin mai multe celule ucigaşe, cele care se luptă cu cancerul, cu microbii etc. Studiile au mai arătat că oamenii optimişti care văd lucrurile în roz îşi protejează şi propria secreţie de interferon gamma ajungându-se la o imunitate crescută. Cei care moştenesc anumite fragilităţi de la înaintaşi, adică sunt mai şubrezi ereditari în faţa unor boli, ei bine aceştia cu moştenire de sănătate mai şchioapă, dacă au o gândire pozitivă, amână instalarea bolii. Prăpăstioşii deschid uşa bolilor tocmai prin pesimismul lor. Statisticile au arătat că unii oameni care sufereau de depresie înaintea unui infarct au o mortalitate de 5 ori mai crescută după atacul de infarct. Pierderea soţului sau a soţiei a declanşat mai repede cancerul la cei predispuşi la bolile maligne. Longevitate se înregistrează mai mult la cei care aud bine, care văd bine, care au organele de simţ încă valide. Oamenii sunt mai rezistenţi în faţa bolilor dacă ştiu să se bucure de fiecare moment, să privească înainte cu încredere şi nu să fie o fire întunecată. Oamenii trăiesc mai mult dacă reuşesc să-şi păstreze independenţa de mişcare, care pot să se descurce şi să se mişte. Îşi poartă frumos bătrâneţea cei care au mai puţin afectată memoria, mai ales memoria recentă. Nu este o vorbă în vânt, dar sănătatea şi longevitatea sunt apanajele celor care au o alimentaţie centrată pe vegetale. Face bine stării de sănătate acel păhărel cu vin roşu pe care francezii îl dau pe gât la fiecare masă. Francezii spun că vinul roşu îmbunătăţeşte vâscozitatea sângelui. Pentru omul de la ţară activitatea este o mană cerască. El atinge vârste înaintate fiindcă îşi îngrijeşte mereu gospodăria. Ţăranul nu iese la pensie. La oraş oamenii