Scriu in general atunci cand constat cu revolta fatarnicia, minciuna, perversitatea sau lasitatea. Mi-am dat singur o pauza in a mai scrie dupa ceea ce am vazut ce s-a intamplat cu Adrian Nastase. Dar nu despre asta vreau sa scriu acum, subiectul fiind unul deosebit de complex, necesitand o carte sau poate chiar mai multe, personalitatea acestuia urmand sa se alature in istoria romanilor alaturi de cele ale lui Iorga, Bratianu, Titulescu si multi altii. Iar acest lucru doar timpul ne va dovedi daca am dreptate!
Auzeam in ultimele zile comentarii in legatura cu “sustinerea lui Adrian Nastase de catre partid” si mi se pare demn de a vedea pe marginea acestui subiect, daca a existat sustinere, cand a existat si in ce mod partidul si-a aparat liderul proscris de opozanti si politicieni anonimi ai vremurilor ultimului deceniu.
Presedinte al PSD, Presedinte al Camerei Deputatilor, candidat la Presedintia Romaniei, Ministru de Externe, Prim Ministru - toate functiile cu mandate complete si rezultate remarcabile (si remarcate) - Adrian Nastase devenise la sfarsitul anului 2004 prima somitate intre politicienii tarii intr-un domeniu extrem de complex pentru a fi abordat de oricare alt politician al momentului de ieri si chiar de azi: ROMANIA.
Ceea ce remarca pozitiv foarte multa lume, atat in tara cat si in strainatate, nu era la fel cu ceea ce remarcau multi opozanti ai anului electoral dar si unii din colegii de partid sau organizatii ce ar fi trebuit atunci sa il sustina.
Toata “sustinerea” partidului a inceput imediat dupa turul I al alegerilor prezidentiale din anul 2004 cand pe de o parte cei ce s-au vazut parlamentari alesi s-au demobilizat, iar “viitorul Prim-Ministru Geoana” s-a gandit cu voce tare (intr-adevar, fara sa topaie) ca nu are nevoie de voturile electoratului PRM. Astfel ofensiva portocaliilor pe tema fraudarii alegerilor nefrauda
