In The Wall Street Journal de joi, 28 iunie 2012 scrie ca banca britanica Barclays isi recunoaste vina in cazul Libor. Pentru a evita sanctiuni si mai grave, Braclays a acceptat sa plateasca o amenda de 454 mil USD (fata de activele Barclays, de peste 1500 mld euro, suma este de-a dreptul simbolica, dar ea conteaza ca principiu).
Incepind cu finalul anului trecut, un numar de 15 banci mari, sistemice, care participa la stabilirea LIBOR (London Interbank Offered Rate, rata de dobinda la care se impurmuta intre ele aceste 15 banci si care este baza tuturor dobinzilor calculate la toate dobinzile la credite, altele decit cele in Euro, pentru care exista Euribor ... ), au intrat sub investigatia mai multor organe de ancheta penala si de concurenta din SUA si Europa pentru suspiciuni de trucare a acestei rate. Ce suspecteaza FBI si Scotland Yard este ca LIBOR a fost tinut in mod intentionat la un nivel scazut, inca din 2007, si a fost manipulat de cele 15 banci pentru a nu da impresia ca lucrurile sunt mai rele decit pareau si pentru a crea un articial cost scazut al finantarii bancilor. Adica, la fel ca in cazul unor anume autoritati bancare de pe plaiurile mioritice, oamenii erau facuti sa creada ca totul este perfect (din moment ce LIBOR e mic, deci costurile creditarii sunt reduse) si erau invitati sa se imprumute in continuare. Atentie, e vorba de 2007, cind inca nu intervenise falimentul Lehman Brothers si cind se mai putea face ceva pentru evitarea dezastrului care a urmat. Si, totusi, cind falimentul Lehman Brothers a aparut, a fost inventat principiul too big to let fail. Iar bonusurile luate de marii bancheri au ramas acolo unde "trebuie" : in conturile acestora.
Fata de lupta noastra politica, atit de singeroasa incit nu ne mai lasa sa respiram, semnificatia acestui gest (la care se alatura un gest mai vechi, al bancii elvetiene UBS, care a accep
