[subiectul la română, BAC 2012, a sunat aşa: "Redactează un eseu de două-trei pagini (600-900 de cuvinte) în care să prezinţi tema şi viziunea despre lume dintr-un text poetic studiat, aparţinînd lui Mihai Eminescu.". Am ales bucăţi nu din viziunea poetică, ci din întîlnirea nepoetică cu lumea - pentru cei care au dat BAC-ul deja]

Scrisoare către Samson Bodnărescu, 25 noiembrie 1876, fragment:

“Am deci o rugă cătră tine. Ştiu că-i supărătoare – şi numai eu ştiu cât m-a costat pân’ m-am decis de a lua condeiul ca să-ţi scriu. Caută-mi o ocupaţiune în Iaşi – ea poate fi foarte modestă şi neînsemnată, căci nu sunt pretenţios şi ştiu a trăi cu puţin. De vei găsi ceva scrie-mi, dar nu spune nimănui. Dacă s-ar putea să trăiesc în Iaşi, să lucrez fără s-o ştie nime, mi-ar părea şi mai bine. De nu vei găsi o ocupaţiune pentru mine, fă-te ca şi cum n-ai fi primit scrisoarea asta, scrie-mi de altele şi eu voi înţelege şi voi tăcea. Mă vei întreba poate de ce nu m-am adresat către persoane mai influente decât tine – dar cu cât cineva e mai influent cu atâta trebuie să-mi calc mai mult pe inimă pentru a mă adresa la el. Ei nu cunosc aceste stări sufleteşti, la ce să te espui la oameni cari chiar prin vorba lor cred că-ţi fac o onoare dacă ţi-o adresează. Voi să reintru în nemicnicia din care am ieşit. Te sărut,

M. Emin.”

Scrisoare către Alexandru Chibici Revneanu, Dobling, 1884:

“în adevăr, nu-ţi poţi închipui starea în care un om se află într-un institut de alienaţi, după ce şi-a venit în fire. Neavând nimic de lucru, închis alături c-un alt individ, hrănit rău precum se obicinuieşte la spitale şi lăsat în prada celor mai omorâtoare grije în privirea viitorului, mi-e frică chiar de a-mi plânge soarta căci şi aceasta ar fi interpretat ca un semn de nebunie. Astfel, fără speranţă şi plin de amare îndoieli, îşi scriu, iubite Chibici, şi t