Verdictul în privinţa plagiatului de care este acuzat premierul Victor Ponta va fi analizat, într-un final (nu se ştie când), de Comisia de Etică din cadrul Ministerului Educaţiei. Dar, după cum arată datele de acum, o eventuală decizie favorabilă premierului nu va fi acceptată de o bună parte a mediului academic.
Ceea ce trebuia să fie o problemă simplă - este sau nu este un plagiat lucrarea de doctorat a premierului - s-a complicat teribil. Partea "învinuită" acuză implicarea opoziţiei şi a apropiaţilor ei în această afacere. Această implicare are temei şi este evidentă în unele cazuri. Pe de altă parte, încercarea puterii de a muşamaliza afacerea se petrece la lumina zilei - pentru că s-au reorganizat şi s-au schimbat instituţii doar pentru ca premierul să nu fie acuzat oficial de plagiat.
De la "renunţ la titlu" la "demisionez" şi la "nici vorbă de demisie"
Povestea a început în urmă cu două săptămâni, mai precis la 18 mai. Întors dintr-o vizită de la Viena, premierul s-a văzut obligat să răspundă acuzaţiilor apărute în revista britanică Nature, anume că lucrarea sa de doctorat este un plagiat.
Premierul a susţinut că nu a plagiat, poate, eventual, nu a trecut în subsolul paginii autorii din care s-a inspirat, ci, la final, la bibliografia generală. Premierul a susţinut că nu demisionează din funcţie, dar este dispus să renunţe la titlul de doctor în drept, dacă se dovedeşte că a greşit.
Zece zile mai târziu în El Pais apare un interviu al premierului, pe când el era la Bruxelles, la Consiliul European, în care şeful Guvernului român spune că va demisiona din funcţie, dacă Comisia de Etică a Ministerului Educaţiei va spune că a plagiat.
Între aceste două declaraţii s-a dat o luptă crâncenă cu următoarea miză: cine are autoritate şi ce instituţie este chemată să analizeze acuzaţia de plagiat a pr
