Memoria imparatului roman Constantin cel Mare a fost una care a supravietuit secolelor. In jurul deciziilor si faptelor sale a fost plasmuit mitul unui sfant, cu inflacarare aparat si sustinut de clericii crestini.
Insa o privire critica asupra vietii sale releva o cu totul alta imagine in spatele acestei inchipuiri ideologice concepute de Biserica Crestina.
Un sfant fara temei - Istoria nespusa a lui Constantin cel Mare (I)
Consimtamantul primit de Constantin din partea lui Galerius a nemultumit pe fiul lui Maximian, Maxentius, care se vedea inca o data indepartat din intelegerile tetrarhice.
Din acest motiv, ca urmare a unei rascoale in 306 la Roma, Maxentius preia cu forta puterea si este aclamat imparat.
In ciuda eforturilor lui Flavius Severus de a-l da jos pe Maxentius, el este invins langa Roma si mai tarziu este luat prizonier. Maximian nu a putut sta deoparte in timpul aceste convulsii si a jucat un rol important in eliminarea lui Severus.
Razboaie civile si intelegeri politice
Fostul imparat, folosindu-se de puternica sa influenta, a convins trupele lui Severus sa dezerteze, insa nu trebuie subestimate nici sumele mari de bani de care Maxentius s-a folosit pentru a ii cumpara.
Lucrul acesta s-a repetat in acelasi an, Galerius fiind nevoit sa-si amane campania militara impotriva uzurpatorilor dupa ce se vede parasit de proprii osteni.
In acelasi timp, Maximian incearca sa faca rost de sprijinul lui Constantin, iar intelegerile lor sunt pecetluite prin casatoria lui Constantin cu Fausta, una din fiicele fostului imparat. Minervina, amanta lui Constantin, se vede data la o parte, desi avea cu ea un fiu, Crispus.
In urma respingerii lui Flavius Severus si a lui Galerius, dar si a incheierii aliantei cu Constantin, Maxentius, impreuna cu Maximian