Acum un an am făcut o sinteză a zahariselii literare româneşti din subiectele de BAC. O reproduc mai jos. Nu înainte de face şi un update pe 2012. Să ne ţinem la zi.
2012
Subiectul 1. Din nou o mostră de literatură somnifer, deşi romanul lui Mateiu numai asta nu este. Dar măiestria în alegere a comisiilor din nou ne dă peste cap aşteptările. Important e să comentăm că soarele blînd al moldovei i-a lăsat fetei pielea sidefie. Mă rog, să zicem că e o capcană şi că elevii citiţi vor şti să pună în contextul zbuciumat al Crailor acest adormitor pasaj, vor şti să interpreteze paloarea lui Pantazi şi întîmplările lui cu Wanda. În 5-10 rînduri.
Subiectul 2. De data asta un aforism demn de o emisiune de entertainment de amiază a fost smuls din Blaga: “Nu e de ajuns să ai mari calităţi; trebuie să ştii cum să le foloseşti cu rost”. Cu fraze din astea se introduce de obicei o trupă dance. Avem o imagine teribilă despre tinerii noştri de 18 ani.
Subiectul 3. “Viziunea despre lume” dintr-un text de Eminescu. Mai toţi marii clasici sînt la noi convocaţi să prezinte anual un soi de program de guvernare, codat în licee sub formula “viziunea despre lume”. Încă din adolescenţă le blocăm creierii cu cerinţe cretine.
Ce viziune despre lume? Lumea e cam de căcat, ştim şi noi, asta zicea şi tipul nostru din secolul 19 care muncea ca nebunul pentru supravieţuire şi scria singur un ziar întreg. N-aveţi şi o cerinţă precisă? Cerinţa precisă “subtilă” a comisiei sună aşa: ia să vedem noi dacă ştii versuri sau poezii pe de rost, să vedem dacă poţi cita nişte figuri de stil. De “viziunea despre lume” ni se rupe şi nouă aşa cum vi se rupe şi vouă.
Cam atît pe 2012.
Textul de acum un an. Am citit subiectele din ultimii 7 ani date la limba şi literatura română, în cadrul BAC-ului.
Dacă te uiţi pe bareme şi pe lista mare de subiecte din care se tot aleg
