E posibil ca atitudinea mereu calmă, politeţea mimată convingător şi aerul de universală bunăvoinţă să-i fi conferit d-nei Ecaterina Andronescu imaginea unei stângiste rezonabile. Sursa: EVZ

În realitate, masca vag surâzătoare ascunde un aparatcik feroce. Aşa a intrat pe scena politică, aşa se pregăteşte să iasă. Simpatica poreclă "Abramburica" descrie, de fapt, un caz de obedienţă şi mercenariat politic. Mandatul de ministru din perioada guvernului Năstase (2000 – 2003) a fost marcat, între altele, de scandalul examenului de capacitate, desfiinţarea şcolilor profesionale şi, mai ales, de marele tun al manualelor alternative.

Ubicuă şi disciplinată, populează ecranele televizoarelor cu o râvnă înduioşătoare: nu are casă, nu are familie, nu are program de studiu (eterna ministresă e încă profesor universitar!) Se pronunţă pe orice temă, de la geopolică la cultură, mestecând cu un aer de falsă călugăriţă poncifele războiului declanşat contra a tot ce semnifică reformă şi modernizare socială în România. E însă uimitor că d-na Andronescu se aventurează într-o nouă misiune sinucigaşă. Pe 5 mai, în contextul retragerii candidaturii la Educaţie a Corinei Dumitrescu, întrebată de jurnalişti dacă ar accepta s-o înlocuiască pe brusc-incompatibila desemnată, d-na Andronescu a dat un răspuns ce părea de bun simţ: "Râdeţi de mine?" Faptul că astăzi e împinsă cu disperare în luptă arată că situaţia e dramatissimă. Scoaterea lui Ponta din starea de groggy înseamnă o urgenţă naţională. Prin urmare, s-a luat decizia decuplării momentane a d-nei Andronescu de la deliciile dezbaterilor televizate care nu dezbat nimic şi trimiterea ei în tranşee.

Îl urmăresc (recunosc: amuzat) pe dl. Ponta acuzând nişte personalităţi academice despre a căror activitate de până acum nu s-a afirmat vreodată că ar fi fost viciată de decizii partizane, că ar fi luat în cazul