Despre Ştefan cel Mare, domn al Moldovei între 1457 şi 1504, se spune că a fost apărătorul creştinătăţii, al Europei împotriva turcilor şi a islamului. A ctitorit 44 de biserici şi mănăstiri, tradiţia spunând că după fiecare victorie înălţa un lăcaş de cult. În acelaşi timp marele domnitor s-a remarcat prin poligamie, iuţime la mânie, pedepsire fără judecată, sete de răzbunare, care sunt condamnate de biserică.

Astăzi să împlinesc 508 ani de la moartea domnitorului moldovean Ştefan cel Mare (1457-1504) şi totodată în această zi marele voevod este pomenit ca sfânt.

Figura domnitorului moldovean reprezintă o temă importantă în istoriografia, dar şi în mitologia românească. Poate cea mai mare este legată de meritele folosite drept argument la sanctificarea sa de Biserica Ortodoxă Română.

Cel mai mare argument utilizat în favoarea calităţii de sfânt este faptul că Ştefan cel Mare a luptat cu păgânii şi a ctitorit zeci de biserici. Datele istorice demonstrează că Ştefan cel Mare nu a luptat doar cu turcii şi tătarii, dar şi cu muntenii, cu ungurii şi cu polonezii.

Istoriografia arată că de exemplu până în anul 1470, Ştefan cel Mare nu a luptat contra turcilor. Din contra, frecvent le-a fost aliat în războaiele cu ungurii şi muntenii.

Cazul cel mai elocvent este conflictul dintre Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş, domnitorul Munteniei, care l-a ajutat în anul 1457 să urce pe tronul Moldovei.

În 1462, în plin război dintre turci şi munteni, domnitorul moldovean atacă Muntenia şi asalteaz cetatea Chilia, luptând astfel de partea otomană.

Mai multe despre acest conflict citiţi aici Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş, duşmani de moarte

Războiaele cu muntenii nu se termină aici şi continuă şi pe timpul domniei lui Radu cel Frumos. Totul începe cu o expeditie de pradă. În anul 1470 "întra zavistiia între Ştefan-vodă şi Radul-vodă, domn