Artistul plastic craiovean Marcel Voinea, ajuns în Boca Chica (Republica Dominicană), acolo unde a debarcat Cristofor Columb, a decorat o vilă, dându-i un stil anume
L-am provocat pe actualul preşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici (UAP) Craiova, Marcel Voinea (foto), la o discuție despre activitatea filialei, dar şi despre preocupările Domniei sale: sculptor, pictor, grafician, ilustrator de cărţi.
I.J.: Este chiar adevărat că la şase ani i-aţi cioplit pe ... Marx, Lenin şi Stalin?!
M.V.: …Doar ce se construise cinematograful din Băileşti, oraşul meu natal. Şi acolo au rămas resturi de ghips. Eram mic, aveam vreo şase ani… Nu ştiam că ghipsul se toarnă. Credeam că se poate şi ciopli. Şi atunci am cioplit în ghips portretele celor trei, deoarece era mai facil. De ce ăştia trei şi nu alţii? Nu uitaţi în ce an ne aflam, 1956 sau 1957, când cei trei erau peste tot: pe pereţi, în tablouri, în abecedare.
I.J.: Aceste cioplituri în ghips au fost primele dumneavoastră „lucrări artistice“, începutul viitorului artist plastic Marcel Voinea?
M.V.: Să zicem şi aşa. În paralel cu această „sculptură“ în ghips, desenam. În timp ce mama făcea lecţiile cu fratele meu mai mare (Ilarion Voinea - n.r.), pe mine mă punea să desenez. Ca să am o ocupaţie şi să stau în casă. Mama era un fel de semiintelectuală, citea mult… Ea îmi desena într-un colţ al colii de hârtie, iar eu desenam pe lângă. Aceste desene erau un fel de exerciţiu de desen. Mama moştenise darul de a desena de la bunicul meu, tatăl ei. Acesta se pricepea la desen şi la poezie. Probabil că eu am moştenit această genă a bunicului.
I.J.: Poezie, din câte ştiu, n-aţi publicat. Poate aveţi şi poezie, dar în sertar!
M.V.: Am scris şi poezie, dar aşa, pentru mine, nu pentru publicat. Pentru sertar.
I.J.: Oltean din Băileştiul lui Amza Pellea, şef de promoţie a
