Jurnalul Naţional („Ziar vertical”), Anul XX, Numărul 5952, Marţi, 3 iulie 2012 „În ţara asta prefăcută / Rahaţii scriu în loc să pută.” (P. T.) Ca jurnalist, ca român, ca om, mi-e ruşine de coperta de azi a cotidianului Jurnalul Naţional şi nu pot să mă scutur de senzaţia unui plonjon într-o latrină. Să fii fițuică de partid nu e mare lucru, mai ales într-o perioadă în care aproape toate publicațiile din România se încadrează la acest capitol și, uneori, echilibristica între părtinire și pertinență pare că înregistrează un oarecare succes. Dansul pe sârmă nu ține însă foarte mult, iar derapajele se lasă cu insulte la adresa inteligenței, a bunului simț și a propriei istorii, mult dincolo de măruntele noastre lupte cotidiene, uselisto-pedeliste. Îmi vine greu să cred că există oameni inteligenți care nu văd nimic greșit în alăturarea de pe coperta Jurnalului Național. Și totuși, alăturarea s-a… comis. Chiar dacă Adrian Năstase ar fi cu adevărat un deținut politic (nu este cazul, dacă ne raportăm la felul în care definește Consiliul Europeni termenul), el este în același timp și o persoană care a profitat din plin de avantajele oferite de regimul comunist din România, în vreme ce „partenerii” lui de pagină au suferit tocmai din cauza numitului regim. Pentru aceștia din urmă, un sincer „Iertați-ne, chiar dacă le comitem cu bună-știință!” ________ Câteva informații, pe post de anexă la ceea ce este deja evident: Iuliu Maniu – principalul militant pentru revenirea la un sistem democratic după Al Doilea Război Mondial, opozant al comuniștilor și al rămânerii României în sfera de influență a Rusiei, arestat în urma unei înscenări, judecat și condamnat în doar câteva zile, înfometat, deținut în condiții inumane, mort în Penitenciarul de la Sighet, cadavru aruncat în Cimitirul Săracilor. Gheorghe Tătărescu – întemniţat fără să fie judecat, la Sighet şi la Bucureşti. Constant