Recunosc, faptul că liderul liberalilor constănţeni, deputatul George Dragomir, a vorbit deschis despre o încălcare a protocolului USL la Constanţa, m-a surprins.
Nu pentru că aş fi bănuit că liberalilor nu le-ar fi păsat de invalidarea propunerii lor - Marian Cruşoveanu - pentru un mandat de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean. Nu pentru că m-aş fi gândit că liberalii nu regretă, printre altele, pierderea Portului Constanţa. Nici pentru că nu i-aş fi crezut capabili să-şi susţină punctul de vedere în relaţia cu partenerii de guvernare. Ci fiindcă genul acesta de reacţii, la Constanţa, rămân de regulă doar în stare latentă. Liberalii seamănă cu un vulcan care fierbe, dar care nu erupe niciodată. Care scoate fum, dar care rămâne acolo, „bălăcindu-se" în propria fierbinţeală.
Şi mai curios, liberalii nu vor să renunţe la propunerea lor şi intenţionează să o introducă pe ordinea de zi a proximei şedinţe a Consiliului Judeţean Constanţa. Vor merge pe mâna aceluiaşi Cruşoveanu pentru a avea un vicepreşedinte în CJC. E drept, în locul lui Cruşoveanu putea fi oricare alt consilier judeţean PNL, dar asta e mai puţin important. Ceea ce contează este că acum, ca niciodată, liberalii recunosc deschis că social-democraţii n-au ţinut cont de ei. Că nu au fost interesaţi de nominalizarea PNL, că protocolul USL e, cel puţin la Constanţa,... ca şi cum n-ar fi. Penibil, nu-i aşa? Jenant. Ridicol. Dar nimic ieşit din comun într-un parteneriat în care, aşa cum ne-am obişnuit, liberalii joacă rolul femeii etern îndrăgostite de călău. Genul acela de relaţie bolnavă în care personajul feminin rămâne supus celui masculin, în aparenţă mai puternic, mai îndreptăţit să beneficieze de funcţii şi premii. Nimic şocant într-o Uniune Social Liberală în care principiul meritocraţiei este exlus încă de la început, în care liberalii par etern defensivi, iar social-democraţii mere
