Ştie toată lumea de la noi că examenul general cu care se încheie cursurile liceului, deschizând drumul intrării şi formării într-o facultate, a devenit, cu precădere în ultimii ani, spaima elevilor. A unora dintre elevi. Teama şi poate chiar furia pe care le declanşează, an de an, bacalaureatul, ar trebui să fie un imens motiv de îngrijorare, deopotrivă pentru profesori şi pentru părinţi. Cei care îşi frământă mintea, nedumeriţi, asupra fenomenului cu pricina, ar fi trebuit să găsească de mult răspunsul la întrebarea "de ce este bacalaureatul o problemă?". Chiar, de ce este? De ce şi la proba scrisă a examenului de bacalaureat la limba şi literatura română, din acest an, mulţi elevi au părăsit sala de examen? Să fi fost atât de "grele" subiectele, cum s-au exprimat unii tineri care au vârsta majoratului?! De necrezut! Doar l-or fi citit pe Eminescu… motivul blocajului lor, la examenul de ieri. Fiindcă într-unul dintre subiecte li se cerea să redacteze un eseu de două-trei pagini în care să prezinte tema şi viziunea despre lume dintr-un text poetic studiat, aparţinând lui Mihai Eminescu…
Nu cumva şcoala, profesorii - unii dintre profesorii de liceu - nu mai au exigenţa firească în ce priveşte studiul şi lectura serioasă a elevilor, tocmai la limba şi literatura română?!
Deunăzi, o elevă de la un liceu bucureştean îmi relata un caz aproape neverosimil: profesoara lor de istorie nu le-a predat mai nimic, tot anul. Tânăra părea vizibil nemulţumită. Iar când am întrebat-o cum de s-a întâmplat aşa ceva, mi-a răspuns că profesoara lor nu stătea prea bine cu sănătatea, motiv pentru care le vorbea la nesfârşit despre boala ei şi despre metodele de tratament la care recurgea… E regretabil şi e de înţeles că doamna profesoară suferea de o boală care nu-i permitea să mai predea, dar cine-i dădea dreptul să… amendeze, constant, lecţia de istorie?
Revenind l
