Greucenii romani au folosit de atatea ori termenul "derapaj", pus in relatie cu politica, democratia sau economia, incat aceasta natiune, sedusa de propria neputinta, redusa definitiv la contemplarea dimensiunii minciunii, i-a pierdut intelesul. Nu l-ar mai recunoaste nici daca s-ar izbi cu capul de el.
Privind in urma, spre pomenile Guvernului Vacaroiu, Emil Constantinescu atragea atentia ca economia derapeaza din cauza politicienilor. A urmat Adrian Nastase, care analizand mostenirea a realizat cum politicienii au derapat spre un scandal in serial si, deoarece nu l-au biruit, negocierile de aderare la diverse funduri de licurici au avut doua viteze: greu si deloc.
Catarata in stele, Alianta "Dreptate si Adevar" a monitorizat derapajele in materie de justitie ale predecesorilor si i-a acuzat ca derapajele lor politicianiste au pulverizat esenta economiei de piata reducand-o la derapajul controlat spre pusculita proprie.
Daca pana prin 2004 au actionat instinctiv, flacaii, indiferent de la care vaca politica s-au revendicat, s-au prins: cine nu derapeaza spre a-si transforma institutiile in societati cu raspundere limitata nu are nicio sansa sa-si innoiasca mandatul.
Zis si facut. Curtea Constitutionala, Autoritatea Electorala Permanenta, procuratorile, Avocatul Poporului, Televiziunea Romana, Institutul National de Statistica, serviciile de informatii, care pana atunci trebuiau utilizate pe burta, cu fereala, integrate in sistemele Uniunii Europene, ca sa nu roseasca nici cainele Vasile, nici doamna Nina, n-au mai avut nicio sansa.
Intre timp au adaugat redute noi (ANI, de pilda) si practic nu exista institutie cu atributii de control care sa nu fi simtit suflarea de gheata a nevestei prefectului sau a soferului unui secretar de stat docil.
Ma distreaza teribil lacrimile cuplului de uselisti car
