Cunoscutul Vladimir Bukovski, disident sovietic, scriitor şi activist politic, revine asupra anatemizării Uniunii Europene (teză susţinută cu precădere în cărţile sale), care Uniune n-ar face altceva decât să urmeze conduita răposatei Uniuni Sovietice. Se spune că Parlamentul European s-a ales precum Sovietul Suprem (aşa să fie?), iar aleşii se investesc unii pe alţii în funcţii, nu dau socoteală nimănui, au salarii imense, servitori, bonusuri, privilegii (să mă ierte, dar şi în URSS, şi în RSR, deputaţii n-aveau nici un fel de leafă...); pentru a exista, Uniunea Sovietică s-a extins continuu, ceea ce face şi UE; în măreaţa Uniune se preconiza crearea unei noi entităţi istorice – poporul sovietic – ceea ce îşi propune, în alţi termeni, şi UE, aşa că se vor pierde identităţile naţionale, cu toţii urmând să devină cetăţeni europeni şi atât; în fine, corupţia de sus până jos ar caracteriza egal şi sistemul sovietic, şi organismele suprastatale europene. Pronostic final: UE conţine în sine şi propriul ei sfârşit. Când se va prăbuşi precum defuncta URSS, „va lăsa în urmă dezastru imens şi vom rămâne cu uriaşe probleme economice şi etnice”.

S-ar putea că unele dintre viziunile atât de personale ale lui Bukovski să aibă temei real – poate chiar şi predicţia finală. Daţi-mi voie, totuşi, să am unele îndoieli că „În Europa sunt în plină activitate aceleaşi forţe care au construit monstrul de birocraţie care a fost Uniunea Sovietică vreme de 70 de ani (...); ele nu visează decât renaşterea Uniunii Sovietice sub forma Uniunii Europene”. Personajul lui Marin Preda ar întreba, desigur, „pă ce te bazezi?”. Bukovski spune că pe documente. Şi aici e aici. În ce priveşte revoluţia română, la care s-a referit ades, când i se cere să înfăţişeze temeiul documentar constatăm că-i vorba de acte fie antedatate, fie pur şi simplu abuziv interpretate. Practic, n-a prezentat nici o