Există o altă pădure prin care Culianu încearcă să își facă drum: este vorba de diferite fenomene religioase și culturale în care apare constant tema dualismului și gnozei.

După ce a publicat operele cheie ale savan­tului român, Editura Polirom ne oferă acum o carte care reface primii pași ai gândirii lui I.P. Cu­lianu. Cele 10 eseuri cuprinse în Iter in sil­vis (lucrare publicată inițial la editura italiană EDAS în 1981) conduc, la modul tatonării sau al conturării de repere, spre Gnozele dualiste ale Oc­cidentului (1988), ce va fi la rândul ei modificată me­to­do­logic în Arborele Gno­zei. Mi­tologia gnostică de la creș­tinismul timpuriu la nihi­lismul modern (1992).

Dincolo de termeni în latină, sanscrită, citate în engleză etc. (lucrarea originală însăși fiind scrisă în franceză și ita­liană, cu un articol în germană), dincolo de no­tele de erudiție ce împiedică uneori flui­ditatea lecturii, există o altă pădure prin care Culianu încearcă să își facă drum: este vorba de diferite fenomene religioase și culturale în care apare constant tema dualismului și gno­zei. Ne întâlnim cu miturile ființelor de tipul Sophiei gnostice, în cercetarea comparativă în perimetrul mai multor culturi, ne întâlnim cu tema incubației și a extazului, cu cea a lui pons subtilis (puntea îngustă spre lumea de dincolo), cu demonologia lui Mihail Bulgakov în raport cu cea a lui Goethe din Faust, cu ro­mantismul acosmic la Eminescu. Abia în Gno­zele dualiste îi reușește lui Culianu o ex­pli­cație uni­tară a unor fe­no­me­ne ce pre­zentau trăsături si­milare, dar și disimilarități su­fi­ci­ente, pe lângă depărtare în timp și cea cul­turală, o explicație ca­re va in­dica acel „drum în pă­dure“ schițat în acest volum.

Diferitele eseuri mi se par im­portante și pen­tru metoda com­parativă în istoria reli­giilor. Există nu numai teme, ci fenomene concrete ce instanțiază ace