Mai exista ceva in afara "sistemului"? Publicistul Ion Cristoiu sustinea zilele trecute ca suntem martorii unui razboi total intre "sistem" si justitie. Dar de ce nu ar face parte si justitia din acelasi sistem? Inteles indeobste ca o structura de decizie si control, caracterizata de intangibilitate, infailibilitate, inalienabilitate, inamovibilitate (si alte "tate"), "sistemul" este macinat, de fapt, de un razboi intern. Cele doua tabere beligerante, desi provin din acelasi trunchi gaunos al fostului regim, reprezinta doua modele diferite de a exercita puterea, cu scopul evident de a nu o pierde niciodata. Cine ar renunta de bunavoie la putere? Modelul Iliescu s-a nascut imediat dupa decembrie 1989 si a insemnat o recuperare a activistilor si securistilor, aflati oarecum in deruta dupa caderea lui Ceausescu. Ion Iliescu a ascuns tot timpul mizeria din societate sub pres, permitand sistemului sa prospere si sa se transforme rapid intr-o alta (ori tot aceeasi) nomenclatura. Celebrele "nu e treaba voastra" ori "exista coruptie, dar nu exista corupti", cu care intampina intrebarile ziaristilor din epoca, dau seama de mentalitatea retrograda a fostului presedinte. Presa trebuia sa ofere doar stiri pozitive si sa laude realizarile guvernantilor. Ca pe vremuri. In lumea lui Iliescu se mai faceau si greseli, dar nu existau vinovati. Alesii erau plasati deasupra oricaror acuzatii, pentru ca ei isi asumau responsabilitati si sarcini uriase, ce nu puteau fi duse la capat de catre muritorii de rand. Alesii se sacrificau pentru tara. Cine se conforma regulilor nescrise o ducea bine, cine nu, era exclus din sistem, iar asta era cea mai cumplita pedeapsa. Sistemul promova "valori" ca turnatoria, lichelismul si hotia, pentru a putea controla eficient armatele de activisti. Fara oameni de aceasta teapa in juru-i, Iliescu nu ar fi avut o cariera atat de lunga. Nastase, Ponta, Sova, C