Deși este inspirată de jocurile grecilor și a fost revigorată și reinventată, în principal, de un francez, Olimpiada a devenit ușor-ușor o afacere americană. Statele Unite au adus, de-a lungul timpului, sute de sportivi de top, care au concurat pentru medalii în cadrul tuturor probelor din programul Jocurilor Olimpice.

Începând din 1936, când gimnastica artistică feminină a devenit sport olimpic oficial, Statele Unite nu au reușit să obțină nicio medalie la o disciplină care devenea tot mai populară, beneficiind și de o creștere exponențială a iubitorilor sportului după performanța Nadiei Comăneci de la Montreal.

Americancele au ratat ocazia să arate de ce sunt în stare în 1980, când Statele Unite au boicotat Olimpiada de la Moscova. Însă în '84 totul era pregătit pentru triumful lor. Țările din blocul sovietic boicotau Olimpiada, ceea ce însemna lipsa sportivelor și mai ales lipsa arbitrilor și oficialilor ostili Statelor Unite; Marta și Béla Károlyi, pionierii programului centralizat de antrenament din România, antrenorii Nadiei Comăneci, au fost convinși să se mute în Statele Unite și antrenau mai multe dintre membrele echipei americane; competiția avea loc pe teren propriu, iar publicul avea să pună o presiune uriașă pe adversare și nu numai. Era momentul lor, americanii puteau gusta deja medalia olimpică la gimnastică feminină.

România a sfidat ordinele sovieticilor și a decis să nu ia parte la boicotul inițiat de URSS. Astfel că, în 1984, România se număra printre țările participante la Jocurile Olimpice de la Los Angeles și era una dintre favoritele competiției.

În absența gimnastelor din URSS, țară care a câștigat medalia olimpică de aur la gimnastica artistică feminină pe echipe la toate edițiile precedente, România avea șansa de a urca pentru prima in istorie pe prima treaptă a podiumului cu toată echipa de gimnas