În materie de clubbing, România clar s-a aliniat trendurilor internaţionale. Numai în cluburile bucureştene se estimează - pentru că raportările oficiale, dacă există, sunt irelevante -, că se învârt, anual, circa 100 de milioane de euro. Dan Cociş, managerul clubului Tribute, explică, printre altele, şi de ce managerii de cluburi sunt „extrem de discreți” când vine vorba de veniturile generate de o astfel de afacere.

Capital: Cum v-au fost afectate afacerile de contextul economic general?

Dan Cociş: Tipul acesta de afacere e influenţat de mulţi factori, cum ar fi perioada de concedii, sărbătorile, puterea de cumpărare, poziţionare, de vremea de afară (când plouă, lumea vrea înăuntru, iar când e soare caută terase). De când cu criza, clientul se gândeşte de două ori unde se duce şi pe ce îşi cheltuie banii. Când ai buzunarele pline îţi permiţi să faci experienţe, când banii încep să vină mai greu şi munceşti mai mult pentru ei nu mai faci experienţe, ci te informezi mult mai bine, eşti mai pretenţios, te uiţi la lucruri (gen climatizare, servicii) care poate că înainte de criză nu contau aşa de mult, etc.. Nouă ne convine asta, pentru că ne place să credem că nu vindem băutură, nu suntem alimentară, ci vindem entertainment, bună dispoziţie. Băutura este doar o consecinţă a celorlalte lucruri pe care ne străduim să le oferim publicului.

Capital: Şi totuşi, într-un club de noapte se bea, se dansează, se asculta muzică...S-a schimbat ceva în comportamentul de consum al clientului?

DC: În general, românul bea şi de bucurie şi de tristeţe (...) Au intervenit schimbari în ceea ce priveşte bugetele alocate şi produsele pe care le consumă. De exemplu, în ultimul an a scăzut consumul de șampanie şi whisky şi a crescut consumul de vodcă pentru că e un pic mai ieftină. A scăzut puţin şi nota de plată per client – media e între 70 -150 de l