Venit la putere pe un val de aşteptări, dar şi de antipatie faţă de PDL şi Traian Băsescu, auto­de­clarat drept „cel mai cinstit şi mai capabil gu­vern“ din istoria României recente, Guvernul Ponta a reuşit în câteva săptămâni să ralieze îm­potriva sa o mare parte a societăţii civile, nu­meroase ONG-uri, precum şi o parte deloc ne­semnificativă a lumii academice şi intelectuale. În plus, a antagonizat CSM-ul şi Curtea Cons­ti­tuţională şi cel puţin o parte dintre magistraţi, pentru a nu mai vorbi de procurori. Traian Bă­sescu a primit aliaţi la care n-ar fi putut decât vi­sa acum o lună! Organizaţii de presă favorabile pâ­nă acum USL-ului, precum Realitatea TV, au început în mod vizibil să devină tot mai critice faţă de putere, iar audienţele unui post foarte antiguvernamental precum B1 TV bat la anumite ore orice recorduri. Un adversar hotărât al PDL şi Traian Băsescu, jurnalistul Cristian Tudor Po­pescu, a caracterizat drept „fasciste“ acţiunile guvernului de a submina anumite instituţii.

Guvernul o ţine tot în scandaluri săptămânale, când nu zilnice: a început cu scandalul Alistar şi Corina Dumitrescu, a continuat cu scandalul Mang, scandalul ICR, scandalul Grăjdan, scan­da­lul încercării de a-l feri pe Năstase de închisoare, scandalul Bruxelles cu sfidarea din partea lui Ponta a unei decizii a CCR (caz fără precedent d­upă 1991), scandalul Monitorul Oficial şi, în fine, bijuteria acestei coroane de scandaluri, afa­cerea „dottore“, aflată în plină desfăşurare!

D-l Ponta a manifestat o neaşteptată incapacitate de a numi miniştri cât de cât competenţi şi oneşti: după trei eşecuri flagrante la Educaţie, a fost nevoit să recurgă la eterna „Abramburica“ şi care se află în proces de incompatibilitate cu ANI. Între timp, l-a pierdut şi pe ministrul Cul­turii. Mai rău, premierul a demonstrat o lipsă ui­mitoare de respect pentru lege şi instituţii, în­cer