Daca in primele doua materiale am abordat ca posibile retete pentru insucces trasaturi evidente ale managerilor, respectiv aroganta si manipularea, de data aceasta abordam un comportament managerial deviant mult mai subtil si mai dificil de identificat la inceput: comportamentul pasiv-agresiv.

Liderii din aceasta categorie fac o impresie foarte buna, par priceputi, cunoscandu-si obiectivele si actionand in modul cel mai inspirat pentru business. Insa, aceasta este o imagine de suprafata. Ceea ce ii defineste foarte bine este duplicitatea. Sunt extrem de priceputi in a ascunde contradictia dintre ceea ce vor sa para si ceea ce sunt cu adevarat. In timpul sedintelor sau intalnirilor, managerii din aceasta tipologie pot da din cap in semn de acord si pot afirma ca sprijina pe deplin un proiect, insa in particular vor discuta despre cat de nepotrivit este si nu ii vor acorda un suport real. Esecul pare inevitabil atunci cand exista o diferenta fundamentala intre asteptarile pe care le prefigureaza si realitatile pe care le creeaza.

E firesc ca la un moment dat fiecare dintre manageri sa afiseze o alta atitudine decat cea reala, eventual o atitudine neutra pentru a nu leza vreun coleg mai sensibil. Uneori este chiar important sa nu divulge pe deplin pozitia intr-o problema critica pana nu o cantaresc si cu altii. Insa, toate aceastea trebuie sa se intample cu masura. Atunci cand nu exista masura si acest comportament este constant indiferent de context putem vorbi de un lider pasiv-agresiv. Iata alte cateva nuante care fac distinctia intre un comportament normal / firesc versus unul pasiv agresiv constant:

- spun un lucru si face altul cand nu exista optiune versus a spune un lucru si a face altul este modul lor obisnuit de operare

- oamenii cunosc in general ce ii motiveaza versus au o agenda privata pe care nu o impartasesc cu nimeni