Cum a devenit Spania cea mai importantă putere sportivă a Europei

Victoria Spaniei la Euro 2012 confirmă supremaţia acestei ţări în materie de sport. Practic, în acest moment, nu există sport de echipă la care Spania să nu fie implicată, fie cu statutul de mare putere, fie cu cel de pretendentă la acest statut. Fotbal, baschet, handbal, tenis, auto şi motociclism, sporturi de echipă şi individuale, oriunde te uiţi peste clasamente găseşti un spaniol.

N-a fost mereu aşa. Acum vreo 35 de ani, spaniolii erau departe de ceea ce se numeşte o naţiune sportivă.

Înapoi în timp: 1978

Pentru a găsi explicaţiile acestei creşteri uluitoare e de ajuns să ne întoarcem la anul 1978. Atunci, la 3 ani după moartea lui Franco şi trecerea la monarhie, noua Constituţie intrată în vigoare prevedea, şi prevede şi acum, la articolul 43, aliniatul 3, că "educaţia fizică şi sportul trebuie încurajate şi promovate".

9 centimetri e creşterea mediei de înălţime a spaniolilor în ultimii 30 de ani

Cifra de mai sus pare neverosimilă. Dar e purul adevăr. Calculele încep aşadar în 1978, timp suficient pentru implementarea măsurilor, pentru construirea infrastructurii şi dezvoltarea locurilor în care se poate face sport de masă. Un al doilea capitol se deschide cu Jocurile Olimpice din 1992, de la Barcelona, considerate mult timp cele mai reuşite din istorie, întrecute doar de ediţia de la Beijing. Olimpiada pe care întreaga Spanie a pregătit-o şi abordat-o cu un entuziasm enorm a reprezentat un impuls decisiv pentru tineret.

Terenuri, săli, bazine...

Încurajaţi de mediatizarea evenimentului şi de performanţele obţinute de conaţionalii lor, copiii spanioli s-au apucat şi mai mult de sport. Au avut unde, terenurile, sălile, bazinele şi parcurile fiind de atunci construite în cea mai mică aşezare, au avut cu ce, Spa