Într-o lume năucită, plină de evenimente cu adevărat descumpănite, poate doar oaza ce-o creează arta îl poate bucura pe om, dacă el vibrează la frumosul născut din har, străduinţă şi judecata clară. Fie şi câteva clipe de asemenea bucurie, căci acestea pot da limpezime privirii minţii, privirii sufletului.
E o stare pe care o poate avea spectatorul o dată ce pătrunde, bunăoară, în spaţiul dominat de pictura lui Dorin Coltofeanu, cel care a deschis luni, 2 iulie, la Galeriile "Cornel Florea” din Bucureşti, expoziţia personală, a zecea la număr, conţinând peste 50 de lucrări. Publicul o poate vedea pe parcursul lunii iulie.
Orice expunere a acestui mare pictor e asemuită cu perfecţiunea. Când urmăreşti pe viu arta plăsmuită de el, privirea îţi rămâne ţintuită îndelung; cauţi nedescoperitul, tăinuit de autor prin vraja poveştii şi a culorii cu veşmânt delicat. Nimic nu pare pus la întâmplare în picturile lui Dorin Coltofeanu. E o ordine perfectă cu mult mister, pe care o descoperi în lucrările intitulate "Pădure”, "Peisaj cu fereastră roşie”, "Nud cu draperie”, "Scară”, "Talcioc”, "Joc” sau "Doamna cu roaba”.
La vernisajul de luni, artistul nu a spus decât atât: declar deschisă expoziţia. Asta după ce a făcut o prezentare succintă criticul de artă Ruxandra Garofeanu, un observator atent al operei lui Coltofeanu, care a ţinut să confirme, în primul rând, că pictorul este "greu de descusut”, spunând, apoi, că Coltofeanu deschide destul de des expoziţii, faţă de alţi artişti. "Sunt artişti care fac foarte multe expoziţii, trăiesc din, să zicem, contactul cu publicul. Nu pot să cred că doar ideea de a vinde este cea care îl face pe Coltofeanu să expună atât de des, deşi sunt convinsă că el există cam în toate colecţiile din România din mai multe motive: că pictează frumos şi bine; că pictura lui nu este o pictură terifiantă, obositoare - nu
