Nu am nici un fel de carduri, nu am făcut un overdraft în viața mea, nu am conturi curente în lei, nu am nici un credit. Mai mult chiar, mi-am achitat creditul ipotecar în avans, acum trei ani. În felul acesta, puteam trăi fericită până la adânci bătrâneți, dar nu a fost așa. Recent am aflat că în urmă cu câteva săptămâni am fost introdusă la Biroul de Credite, unde „figuram“ cu o restanță de 63 de lei, de care nu fusesem informată vreodată. Eu intru într-o bancă strict pentru a mă informa pentru articolele pe care le scriu la GdS și, slavă Domnului, cele pe secțiunea bancară nu sunt puține. De câțiva ani, mi-am propus ca prin articolele pe care le scriu despre credite, dobânzi, carduri să fac educație bancară în rândul populației, să mediatizez cât pot de mult drepturile și obligațiile pe care le au persoanele fizice și juridice care se adresează băncii. Ba chiar și cele mai sofisticate produse bancare le explic și informez corect populația despre avantaje, dar mai ales despre dezavantajele utilizării unui instrument bancar sau altul. Nu sunt novice în acest domeniu: folosesc unul din cardurile soțului, fac plăți prin intermediul e-banking și cunosc legislația din domeniul bancar. Aproape că știu pe de rost prevederile OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori. Așadar, nici un element nu mă conducea la gândul că aș putea figura în Biroul de Credite, din moment ce nu am nici măcar un cont curent deschis pe numele meu. Am aflat contrariul într-un mod cu totul absolut întâmplător. Eram într-o unitate bancară, pentru a face o simulare pentru un articol, iar scoringul a fost real, realizat pe CNP-ul meu. Dar funcționara bancară din fața mea mă întreabă surprinsă, în timp ce computerul procesa datele: „- Ați făcut vreun overdraft recent?“. „- Nu, niciodată“, răspund eu. „Aveți vreun credit în derulare sau vreun card de debit? Sau ați avut când