Adversarii USL în calea dobândirii integrale a puterii nu mai sunt partidele concurente, ci se află în interiorul instituţiilor statului şi în societatea civilă.

Preluarea guvernării de către USL nu a fost un „puci parlamentar“, în măsura în care majoritatea precedentă nu rezultase di­rect din urne, ci fusese construită într-un anumit context politic, du­pă alegerile prezidenţiale. Nu a fost nici măcar prima moţiune de cenzură votată de actualul parlament, aşa că schimbarea guvernării a părut că ţine de nor­ma­li­tatea democratică. De fapt, intrasem încă din pri­mă­vara lui 2007 într-o pe­ri­oadă de instabilitate gu­ver­namentală, schimbări de majorităţi între alegeri, coabitări, ameninţări cu demiterea preşedintelui şi, nu în ultimul rând, în­cercări de delegitimare a autorităţii unor instituţii precum justiţia, parlamentul sau Curtea Constituţională. Au fost cinci ani în care crizei politice şi instituţionale i s-au adăugat succesiv influenţele crizei eco­nomice şi financiare globale, intrarea economiei româneşti în recesiune şi pro­blemele de la nivelul Uniunii Europene. Ine­vitabil, dimensiunea economică a cri­zei a avut şi are consecinţe sociale, care la rândul lor pot fi regăsite la nivel politic. Principalul rezultat nu este schimbarea de la nivel guvernamental, ci faptul că la ni­velul unei majorităţi a românilor a fost ali­mentat un orizont de aşteptare imposibil de satisfăcut din motive economice. Ast­fel, perspectiva este una a agravării con­flictelor sociale, politice şi, după cum ve­dem deja în aceste zile, chiar ins­titu­ţio­nale. Este probabil ca votul populist să creas­că semnificativ, iar guvernul să aban­doneze politicile prudenţiale, creşterea sa­lariilor bugetarilor fiind un prim pas în acest sens. Dar până unde va fi dispus USL să meargă pentru a-şi păstra sus­ţi­ne­rea impresionantă pe care o are acum?

Rezultatul alegerilor loc