După cîştigarea localelor, conglomeratul politic anti Băsescu a părut a se culca iresponsabil şi contraproductiv pe laurii victoriei. Şi s-a lăsat pe tânjeală. Nu tu sânge portocaliu pe pereţi, nu tu mari măsuri reparatorii, nu tu nimic. În timp ce băsiştii şi-au făcut instituţional toate mendrele, susţinătorii USL s-au declarat, pe bună dreptate, dezamăgiţi şi trădaţi. Abia acum a răspuns cuplul Antonescu-Ponta nemulţumirilor propriului electorat, declanşând Jihadul politic. În doar jumătate de oră, marţi, trei ceasuri rele, ecranele s-au îngălbenit brusc de două ori: cereri de revocare pentru preşedinţii camerelor parlamentare şi, respectiv, avocatul poporului. Logic ar fi să urmeze curând şi nişte judecători ai Curţii Constituţionale. Care deja s-au plâns preventiv Comisiei de la Veneţia.
"Scopul scuză mijloacele”, zicea, înţelept, Niccolo Machiavelli. Romantic vorbind, scopul iureşului politic ar fi funcţionarea normală a instituţiilor statului. În traducere liberă, însă, fără ipocrizie politică, e suspendarea imediată a frânarului Băsescu. Urmată de organizarea în regie proprie a referendumului pentru demiterea celui mai nociv personaj politic al istoriei recente. Oricât s-ar tăvăli portocaliii, nu e lovitură de stat. Nu se anulează alegerile parlamentare libere. Nu vine junta militară-n loc dacă pică Băsescu. Nu trece Antonescu la diagonală şi nici Ponta la porthart. Şi n-o să-l cheme Dobriţoiu la oaste pe colonelul Turcescu. Dar da, ceea ce forţează USL se cheamă abuz. E vizibil cu ochiul liber, chiar şi pentru un miop subiectiv ca mine. De regulă, într-o ţară întreagă la cap, chiar nu repari un abuz prin alt abuz. Întrebarea-i dacă România de azi e un tărâm al normalităţii. Îi vede cineva pe pretorienii Jucătorului cedând democratic pârgiile puterii? Eu, trăitor vreo 15 ani în mjlocul mocirlei politice, nu-mi pot închipui scena asta.
Leg
