Presedintele PNL a iesit din starea de ascundere si a vorbit. Nu l-am auzit insa pe Crin Antonescu sa se refere, intr-un fel sau altul, oricum i-ar fi cazut bine in retorica sa cam prea nervoasa, la scandalul declansat de plagiatul lui Ponta.
Nu m-ar fi interesat atat de mult opinia domniei sale despre cazul in sine - a fost sau n-a fost? - cat mai ales as fi fost curios sa aflu opinia sa de bun simt despre actiunea declansata dupa izbucnirea scandalului.
Despre interventia in forta a trepadusului Liviu Pop la Consiliul de Atestare, despre declaratiile contradictorii ale lui Victor Ponta referitoare la demisia sa - in El Pais demisiona, odata ce a pasit pe pamant romanesc spune ca "nici vorba de demisie" - si, in mod deosebit, mi-ar fi placut sa vad ce crede bunul simt ca este de facut pentru a elimina din sistemul de educatie aceasta plaga a plagiatului.
Cateva lucruri elementare despre ce si cum ar putea fi eliminat sau macar mult diminuat fenomenul in sine al plagiatului.
Nimic din toate astea. Am vazut in schimb foarte multi nervi la Crin Antonescu. Atat de multi ca pana si pragul de avarie al bunului simt a fost afectat.
E pentru prima oara cand, recunosc, m-a cuprins o sila teribila fata de intreaga clasa politica. Nici macar nu ma mai intereseaza daca presedintele PNL are sau nu dreptate. Pentru ca in loc sa-l aud recunoscand macar ca Victor Ponta are o problema, pe care si-o va rezolva sau nu dupa cum va crede de cuviinta, am aflat (din nou) ca CCR "este o rusine", ca Traian Basescu "isi bate joc" de tara asta si ca asa nu se mai poate.
Si pentru ca asa nu se mai poate, USL trebuie sa schimbe tot. Pentru ca "aceasta mafie" portocalie a lui Traian Basescu nu da pace Guvernului Ponta, desi a pierdut alegerile, trebuie sa-l suspende pe presedinte, sa schimbe judecatorii CCR, sa faca in asa f
