Progresele realizate, în România, în domeniul neurotraumatologiei şi în cel al neuroreabilitării pare, uneori, că sunt mai bine evaluate prin ochii experţilor internaţionali. Grupajul realizat de dl dr. Mihail Călin aduce argumente suplimentare chiar în acest sens.

Neuroştiinţele par să fi găsit un mediu propice de dezvoltare, în ultimii ani, la Cluj-Napoca. Recent, în cadrul unei veritabile săptămâni dedicate acestui domeniu, Euroacademia Multidisciplinaria Neurotraumatologica (EMN), Societatea pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii, UMF „Iuliu Haţieganu“, Şcoala Internaţională de Neurologie şi Societatea Română de Neurochirurgie au organizat în acest oraş al 17-lea Congres Anual EMN. Lucrările, desfăşurate pe parcursul a două zile, au fost structurate în nouă sesiuni, ale căror tematici reflectă preocupările atât de variate ale EMN: patologia craniovertebrală, progrese în managementul preclinic şi al primului ajutor, craniectomia decompresivă, evaluarea calităţii vieţii, neuroprotecţie etc. Dl dr. Ioan Branea (Karlsbad, Germania) a discutat despre impactul traumatic în condiţiile unei mielopatii cervicale preexistente. În această situaţie, chiar şi accidentele de intensitate redusă pot produce traumatism medular, al cărei grad de recuperare depinde de severitatea bolii. Decompresia precoce este preferabilă uneia târzii, cu posibila excepţie a sindromului spinal central cu afectarea unui singur membru superior. Factorii luaţi în considerare în privinţa operaţiei (laminectomie cu sau fără fuziune, laminoplastie, discectomii sau corpectomie) sunt configuraţia spinală, direcţia compresiei, numărul de segmente afectate, instabilitatea şi simptomele. Deşi în cazul lordozei există indicaţii pentru abordul dorsal, iar în cel al cifozei pentru abordul ventral, nu există date că vreunul dintre ele este superior, în general, astfel că decizi