Nu stiu cum sarbatoreste Crin Antonescu faptul ca are sansa sa se strecoare in biroul lui Traian Basescu pe usa servitoarelor, nu stiu cum arata euforia unui grup care patru ani a visat cu ranga in mana si acum are ocazia sa deregleze toate instrumentele de masura, dar eu, in locul lor, n-as fi foarte linistit.

In momentul cand Deutsche Welle compara situatia din Romania ta, pe care tocmai ai transformat-o in femeie de moravuri usoare, cu cea din Germania nazista, este obligatoriu sa-ti pui niste intrebari.

Un titlu ca "Noaptea democratiei, ceata natiunii" este de natura sa dea frisoane oricarui imbecil de politician, indiferent ca s-a ales parlamentar intr-un colegiu din Baragan sau taman in centrul Bucurestiului.

La kilometrul zero al debarasarii de Traian Basescu in numele unei idei simple, frumoase, si mai ales care parea fara echivoc - nu vom face ca ei, vom instaura patria bunului-simt, vom restarta cronometrul consolidarii - se petrece un viol pentru care - culmea! - oficiile comisiei de preludiu, fie el mai ostasesc sau mai duios, au fost asigurate de puterea portocalie.

Daca depasim insa filmul "Revansa" si ne intrebam de ce ne priveste presa internationala serioasa, care nu se afla in treaba, nu este platita de Traian Basescu si nu este pusa in pagina de tinere iesite ieri de pe bancile facultatii de telegenie, ca pe un insectar nereusit, euforia ramane doar titlul melodiei care a castigat Eurovisionul.

La poarta tarii se afla de cateva luni in plina activitate de evaluare, incarcati in camioane, cu cate doua felii de salam intre doua pite, antemergatorii catorva investitori nascuti din tata subler si mama cronometru. Situatie apreciata in mod deosebit de Angela Merkel.

Nu vin sa faca cadouri, ci sa castige, dar atata vreme cat capitalul indigen este grevat de neputinta putem sa renunta