- Social - nr. 128 / 4 Iulie, 2012 Cu doua saptamani in urma, am trait cea mai mare suferinta fizica si trauma psihica, ce pot exista intr-o viata de om. Am fost internata la Spitalul Clinic Judetean Mures, sectia Urologie, din Targu-Mures, fiind programata pentru o interventie chirurgicala de ridicare de vezica. In preziua operatiei, doctor CORINA GOLOVEI, medic primar anestezist, mi-a pus doar cateva intrebari generale referitoare la trecutul meu medical, fara alte investigatii necesare unei operatii. Ajunsa pe masa de operatie, nici macar nu stia ce anestezie trebuie sa imi faca, generala sau partiala, intrebandu-ma pe mine. Eu, uimita, i-am raspuns ca nu stiu si sa se consulte cu medicul care urma sa ma opereze. Am fost foarte afectata, mai mult auzeam discutii intre ea si personalul care urma sa participe la operatie, cum ca ar trebui sa imi faca anestezie generala, deoarece asa au facut unei alte persoane care a fost operata cu aceeasi problema inaintea mea. Cum e posibil ca un medic sa faca o asemenea greseala, considerand ca o metoda buna pentru o persoana se potriveste si celeilalte? Sau o putem numi nepasare totala?! Probabil, administrandu-mi o doza de anestezic pe care inima nu a putut-o suporta, am facut stop cardiac dupa ce a inceput operatia. Bataile inimii au reinceput, dupa un minut de resuscitare, si s-a decis oprirea interventiei chirurgicale. A fost Dumnezeu cel care a intervenit in greseala lor si mi-a salvat viata pe care am fost la un pas de a o pierde. Fiind dusa, mai apoi, la Terapie intensiva, unde o zi si o noapte am suferit foarte mult datorita durerilor de cap, starilor de rau si a durerii operatiei. Eu nu stiam nimic ca inima mi s-a oprit in timpul operatiei si nici ca problema nu mi-a fost rezolvata. Toata starea de rau si durerea sfasietoare a taieturii credeam ca sunt stari normale si ca operatia s-a terminat cu bine. Dupa o zi si o