Din grăbitul document “Stimată Domnule”, cererea de suspendare a preşedintelui, am reţinut două chestiuni. Dincolo de întrebarea fundamentală dacă poţi aduce argumente de dinaintea momentului în care aveai majoritatea în Parlament. E clar că e din seria “pentru că putem”. Totuşi.
Una serioasă priveşte atacurile repetate ale preşedintelui la adresa unor anume grupe de cetăţeni: pensionarii şi beneficiarii de ajutor social. Mi se pare un serios argument de care se cam uită de la atîta luptă pentru democraţie. Traian Băsescu a atacat continuu tocmai păturile cele mai vulnerabile din România, avînd pe buze tot timpul Troica şi “nu sînt bani”. Da, sînt doar declaraţii, nu sînt constituţionalist.
Prin declaraţiile susţinute în spaţiul public care contravin cu rolul şi conduita unui preşedinte TraianBăsescu a încălcat, în mod voit, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor prevăzute în Constituţie la Art. 23 pct. 3: „Orice om care munceşte are dreptul la o retribuire echitabilă şi satisfăcătoare care să-i asigure atât lui, cât şi familiei sale, o existenţă conformă cu demnitatea umană şi completată, la nevoie, prin alte mijloace de protecţie socială.”
Un lucru foarte serios e acuzaţia de declaraţii ofensatoare la adresa persoanelor cu dizabilităţi sau la adresa romilor:
În anul 2007 Traian Băsescu a fost sancţionat de Consiliul Național pentru Combaterea
Discriminării (CNCD) pentru declaraţiile sale referitoare la comunitatea romă. Ceea ce este extrem de grav
este însă recidiva, în 18 oct. 2011, Preşedintele Traian Băsescu primind alte două avertismente din partea
CNCD, dintre care unul pentru declaraţiile sale jignitoare la adresa oamenilor cu dizabilităţi iar alta pentru
noi delcaraţii ofensatoare la adresa comunităţii rome.
E o acuzaţie foarte serioasă şi prin ipocrizia ei. Uniunea Social Democrată a sus