Fostul căpitan al “tricolorilor” a dezvăluit ce accidentare misterioasă l-a ţinut departe de “naţională”
La sfîrşitul lui mai 2011, Cristian Chivu provoca un val de emoţie colectivă printre suporterii “naţionalei” anunţîndu-şi retragerea de la prima reprezentativă. Urma meciul cu Bosnia, din preliminariile Euro 2012. Mai întîi, Chivu a condiţionat prezenţa pe teren de starea gambei sale. “Dacă nu voi avea dureri, intru în teren. Altfel, nu”. A adăugat că se vorbeşte prea mult despre el, că “Mutu, Chivu contează mai puţin. (…) E meciul generaţiei noastre!”.
Cu cîteva zile înainte de “meciul generaţiei”, Chivu a trimis Federaţiei o scrisoare de retragere de la “naţională”. Motiva decizia prin faptul că nu poate lupta “pe mai multe fronturi”. Meciul cu Bosnia s-a terminat victorios, dar “generaţia” s-a ratat cum a putut.
Abia la un an de la retragere, în iunie 2012, la o lansare de carte la Ambasada Italiei, Chivu a venit şi cu o explicaţie mai puţin metaforică. “Fizic nu mai puteam! (…) În plus, am o vîrstă, la care simt că nu mai pot ajuta aşa cum o făceam acum cîţiva ani”. Un an au aşteptat fanii “naţionalei” aceste cuvinte. Nu era nici un mister pînă la urmă: accidentările, vîrsta etc, etc. Apoi, la mai puţin de o lună, Chivu vine cu altă explicaţie, în interviul acordat colegului meu Justin Gafiuc. Spune că “a fost călcat pe coadă” de cei care l-au criticat. “Cînd se trece peste ultima barieră a respectului şi sînt călcat pe coadă, n-am cum să reacţionez la o răutate extremă”.
De “răutatea extremă”, cum o numeşte fostul căpitan al “tricolorilor”, nu pot fi acuzaţi suporterii “naţionalei”. Nu cu ei are ceva de împărţit Chivu. Nu cu milioanele de oameni care au stat cu sufletul la gură să vadă dacă intră sau nu cu Bosnia. Chivu s-a simţit “călcat pe coadă” de cei care n-au avut încredere în el, de cei care l-au acuzat că e apt medical
