Vorbeam ieri despre realitatea atmosferei de Război Rece din România noastră. Impresia este aceea a unei lupte duse cu orice mijloace, în care nu se iau prizonieri şi în care nu pacea, ci distrugerea adversarului este ţinta.

Pericolul este să ne risipim energiile şi să nu aducem la lumină un Plan pentru România. Pericolul este să nu dăm conţinut României post-Băsescu, care e mai puţin legată de personajul de la Cotroceni, cât de un nou cadru instituţional şi de reforme esenţiale în economie, în educaţie sau sănătate.

Pericolul este ca România care guvernează să uite de România guvernată, pericolul este ca agenda populaţiei să treacă într-un plan secund, iar războiul politic să continue să facă victime colaterale. Printre victimele colaterale se află cetăţenii, mediul economic şi social, reputaţia României. Dar se află şi întreaga clasă politică, şi cei corupţi, şi cei oneşti, şi cei cu studii făcute pe bune, şi cei care au păcălit sistemul, şi cei care fac politică să se îmbogăţească, şi cei care servesc binele public şi interesul naţional. Când "holocaustul nuclear" se va fi consumat, riscăm să constatăm că, din naţiunea care trebuia să se dezvolte şi să recupereze timpul istoric pierdut, nu mai rămâne decât firma de la intrare.

Am în continuare încredere că avem resursele intelectuale, profesionale şi politice pentru ca, din decembrie 2012, să avem şi să punem în aplicare un Plan pentru România. Cred că românii îşi doresc să poată opta pentru un plan bine aşezat şi coerent de dezvoltare, care să arate unde s-a greşit (atât în ultimii 22 ani, cât mai ales în ultimii 8 ani) şi ce trebuie pus în loc.

Mă preocupă însă cum se va vedea România în America, în Europa şi în lume de acum şi până în decembrie. Mi-e teamă ca lupta politică să nu trimită următorului Guvern ca moştenire o Românie mai puţin credibilă în lume, o Românie privită cu suspiciu