Cum ar putea reacţiona vaşnicul paznic al democraţiei Traian Băsescu la atacul nemaiîntâlnit, comis cu bâta votului, în inima sistemului democratic, adică în Parlament? Ce ar putea face un preşedinte care doarme cu Constituţia sub pernă aşa cum primarul acela din Prahova, vrăjit politic şi erotic de silueta unei ministrese, şi-o ţine noaptea ca poză, material documentar pentru vise, sub cap? Cum să suporte alungarea cu ciomagul majoritar al votului a preacinstitei Roberta, una dintre pupilele sale? Cum să plece Bulldogul, cu toate că nu mai dispune de suportul majoritar, când doar ce au făcut pace la un pahar cu patru cuburi de gheaţă? Cum să suporte umilirea democraţiei prin votarea fără să ceară voie de la Cotroceni, înfăptuită de o majoritate devenită dizgraţioasă, a unor cetăţeni ca Antonescu şi Zgonea, cunoscuţi violatori, dovadă că s-au dat chiar la preşedinte, acuzându-l că ar fi dictator şi chiar hoţ, devalizând România. Păi nu-ţi vine să pui tunurile pe Parlament? Ordinul „încetaţi IMEDIAT”, şcrâşnit de la microfonul din Deal, asta mi-a sugerat.

Acel IMEDIAT suna ca FOC! Trageţi! Nimiciţi! Unii s-au scăpat, zice-se, în nădragi. De spaimă. Alţii, tot în nădragi s-au scăpat, dar de râs, uitând, cum se ţineau ei cu mâinile de burtă, să-şi controleze sfincterele. Cu o voce răguşită a strigat şi doamna procuror Macovei, trădare, lovitură de stat, hunta militară a venit la putere, uitând că trupele cu grade sunt încă în subordinea Tătucului iar lovitura se dădea cu bile sau bileţele împăturite care erau vârâte disciplinat în urne de trimişii poporului. O lovitură de stat petrecută cu voturi în aula Parlamentului încă nu s-a pomenit în univers.

Doamna pe care, îmi povesteşte cineva, o cărau cu roaba seara după un chef între procurorii care-şi beau împreună recolta de sticle de peste zi, fiind incapabilă să se mai deplaseze pe picioarele personale (ci