Luni, Băsescu a propus un troc: renunţă la doi ani de mandat dacă USL acceptă revizuirea Constituţiei. El miza pe dorinţa celor din USL de a-l vedea plecat de la Cotroceni. Şi, dacă ne uităm bine, tot ceea ce s-a întâmplat în ultimele două luni a purtat acest mesaj: nu puteţi guverna cât sunt eu preşedinte.
Capcana era evidentă. Nici prin cap nu-i trecea să demisioneze. Dar avea nevoie ca de aer de o mare lovitură de imagine. Dacă cei din USL acceptau această propunere, Băsescu putea spune că adversarii săi politici nu sunt interesaţi decât de putere şi de nimic altceva. Ştia în acel moment că aceştia îi pregătesc suspendarea? Probabil ca da.
E bine de reamintit cum s-a ajuns în această situaţie fără ieşire.
În aprilie, guvernul Ungureanu părea de nezdruncinat. Întreaga lumea politică aştepta alegerile locale. Peste tot, o apatie generală. Brusc, mai mulţi membri PDL îşi dau demisia şi trec la USL. În doar câteva săptămâni, USL obţine majoritatea şi preia guvernarea. Totul a fost suspect de uşor. Nu cumva s-au pripit, ţinând cont că alegerile parlamentare sunt peste doar câteva luni? S-a spus: e momentul potrivit.
Alegerile locale confirmă ce spun sondajele: victorie zdrobitoare. USL se relaxează: alegerile parlamentare vor fi o formalitate, suspendarea lui Băsescu va avea loc după. Dintr-o dată, noul guvern se confruntă cu tot felul de scandaluri mediatice. Ostentativ, Băsescu dă de înţeles că el este adversarul. Îşi doreşte să enerveze, provoacă USL-ul să reacţioneze.
Preşedintele vrea război acum şi nu după parlamentare. De ce? Într-o asemenea variantă, mai are şanse de supravieţuire. Încă mai controlează structurile de forţă ale statului. După alegerile generale câştigate de USL, cu toata pârghiile puterii pierdute, ar fi fost o chestiune de timp suspendarea şi înlocuirea lui din funcţie.
Impresia
