Nu cred în drama lui Adrian Năstase. Pot crede în durerea fiilor lui.

Probabil că nu este uşor să-ţi vezi părintele aşa. Nu cred în sânge, în rana profundă, în operaţie sau în toate cele. Cred în fularul de firmă, de sute de euro, ca simbol absolut al României zilelor noastre. Exact aşa suntem noi! Ne dăm răniţi, săraci, bolnavi, nu avem ce mânca, ne înmatriculăm maşinile în ţări străine, altele decât cele din care le aducem cu chiu, cu vai, însă ne înţolim de la marile case de modă. Pe de altă parte, politicianul român s-a obişnuit să iasă... fular curat orice ar face. Lasă, mă, că merge aşa! Iese treaba. Cunosc pe unul şi pe altul. Eu ştiu un tânăr de 20 şi puţini ani care înfundă închisoarea pentru o nimica toată, pentru nici 10% din câştigul lunar al unui demnitar. Pentru o prostie, un act teribilist, îşi distruge cei mai frumoşi ani ai vieţii. Alţii au distrus oraşe, au secătuit economii, au privatizat, au pârjolit ţara asta şi sunt bine, merci, fără urmă de remuşcare ori şi fără nicio apăsare. Unde-i justiţia, unde-i dreptatea, unde-i Constituţia?! Dacă a făcut, să plătească! Fie că-l cheamă Năstase sau altfel. Contează prea mult numele în ţara asta. Am rămas cu meteahna întrebatului „Tu al cui eşti, mă?!". Dacă, ferească sfântul, eşti al nimănui... s-a terminat! Nu mai ai nicio şansă de supravieţuire. Domnul Năstase cu case şi copii realizaţi, cu un viitor asigurat, ar vrea să fie graţiat. Să fie! Dar să fim şi noi! Este pus alături de marii prim-miniştri ai României, la capitolul deţinuţi politici. De ce? Şi ceilalţi au primit bani de la stat pentru vreo campanie electorală sau altceva? Şi alţii au inventat „Trofeul calităţii"? N-a fost născocirea lui Năstase şi a alor lui? Probabil că m-am înşelat eu! Repet, îl vreţi liber pe Năstase? Îi veţi elibera aşa pe toţi. Veţi crea precedentul. Dacă mâine un primar oarecare va fi încătuşat pentru... să zicem...