În 1993, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO) includea Biserica Arbore, împreună cu alte şase biserici din nordul Moldovei (Humor, Moldoviţa, Pătrăuţi, Probota, Suceava – "Sf. Ioan cel Nou" şi Voroneţ), pe lista patrimoniului cultural mondial, în grupul bisericilor pictate din nordul Moldovei. Era un gest cultural legitim şi pe deplin justificat cu argumente de ordin artistic. Pictura bisericii se dovedise a fi una dintre cele mai curajoase şi aproape incredibile opere de artă renascentiste, în raport cu hieratismul iconografic bizantin al epocii. Descoperirea a fost prizată şi prelucrată nu doar de istoricii de artă, dar, prin ei, şi de marile cataloage internaţionale de turism. Printre cele mai atractive locuri din România recomandate de ediţia 2011 a Ghidului Verde Michelin figurează, într-adevăr, Biserica din Arbore, alături de Castelul Bran sau de Mânăstirea Cozia.

Ce i-a adus, de fapt, celebritatea? Totul a plecat de la iniţiativa creştinească a lui Luca Arbore, unul dintre marii boieri ai lui Ştefan cel Mare, sfetnic al lui Bogdan al III-lea şi tutore al lui Ştefăniţă Vodă, cel care, în 1497, apăra Cetatea de Scaun timp de trei săptămâni împotriva asediului polon. Portar al Sucevei timp de aproape 40 de ani; Arbore a ridicat, pe valea Râului Solca, Biserica cu Hramul Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul, cunoscută şi ca Biserica Arbore. În două blocuri de piatră aflate în apropiere, se pare că au fost pregătite culorile cu care s-au pictat, în 1541, frescele exterioare de către meşterul moldovean Dragoş Coman (Dragosin, fiul popii Coman din Iaşi) chemat de Ana, fiica lui Arbore. Munca zugravului s-a terminat pe 4 iulie, acum exact 471 de ani, dar Hatmanul Arbore n-a apucat să se bucure la vederea ei, pentru că a fost decapitat, pentru trădare. "Coman Zugravul, spun specialiştii, dovedeşte geniu: umblat pe multe