Orașul Brașov are în jur de 300 000 de locuitori. Toate cinematografele au fost închise în urmă cu aproximativ 10 ani. În prezent există un cinematograf într-un mall pe centură. Mă numesc Adi Voicu, sînt din Brașov și m-am gndit la un plan: cum ar fi să ne organizăm, cineaști și cinefili, să proiectăm timp de o săptămîna filme în cinematografele dezafectate din țară? Pentru Brașov lucrurile au început să se miște, sper în curînd să avem un cinematograf reabilitat.
Dacă realitatea a devenit ficțiune, la ce bun cinematograful? De aici a plecat artistul cînd și-a început lucrarea. A privit cinematograful și a început să-și imagineze tot felul de chipuri trăznite pe care acesta ar fi putut să le capete, iar acesta a început să le capete cu o viteză mai mare decît imaginația artistului ar fi putut vreodată să atingă. Cînd ultimul cinematograf s-a transformat în Bingo, granița firavă dintre ficțiune și realitate s-a şters. Ultimul reper a dispărut iremediabil, iar artistul nu știe nici astăzi de care parte a ecranului se află.
De atunci, publicul participă insensibil și interactiv la o proiecție infinită. Orașul a devenit un ecran imens fără spectatori, pe care rulează un film numai cu personaje pricipale. Proiecționistul și-a închis ochii și acum are grijă ca propriul lui film să ruleze în condiții ideale. Timpul nu mai este măsurat în fotograme, este măsurat în împliniri. S-au împlinit aproape 10 ani de la ultima proiecție. Parcă a fost ieri. Au trecut anii ăștia cum ai pocni din degete. Uite așa. Aveam zile în săptămînă cînd rulam filmul cu casa închisă, își aduce aminte proiecționistul.
În sala de Bingo lumea este agitată, se citesc numere în ritmul pomelnicului. Oamenii urmăresc atenți bilețele pline de numere. Din cînd în cînd cineva țipă din sală: „Bingo!” şi este recompensat. Pomenirea numerelor continuă, trei și opt au fost iertate,
