Cu samuraii lupţi ca şi cu samuraii, cu tâlharii ca şi cu tâlharii! Aşa se justificau liderii USL astă-primăvară când, pentru a trânti Guvernul MRU, racolau la chintal parlamentari de la PDL şi UNPR. Totuşi, cine să se supere de vreme ce, în schimbul înţelegerii pentru machiaverlîc, useliştii promiteau să dea trădării un sens nobil, să scape ţara de tiranie şi hoţie?...
Ajunsă la guvernare, însă, fosta opoziţie plagiază la virgulă fosta putere. Miniştrii unşi în ciuda unor mape profesionale mincinoase, în frunte cu premierul însuşi, se arată a fi nu o ceată de arhangheli hotărâţi să descăpăţâneze balaurul fărădelegii, ci o adunătură în care piţigoii de partid coabitează cu tâlhari sadea, al căror singur vis este să încalece ei dihania crescută de predecesori.
Sub cuvânt că repară abuzurile PDL, mai multe şi mai monstruoase decât în orice altă guvernare, Ponta&Co comite altele, marcă proprie. Numai că în politică nu funcţionează regula "cui pe cui se scoate"! Nu depolitizezi TVR cu un propagandist precum Săftoiu şi nu poţi reabilita Justiţia nici sugerându-i să efectueze prestaţii în sens invers, nici sfidând-o de-a dreptul.
USL a început să facă potlogării la vârf în timp-record. După un debut care (cu excepţia nominalizărilor de la Educaţie) părea curăţel şi bine intenţionat, Victor Ponta a dezamăgit în mai puţin de două luni. În rândurile a ceea ce numim societate civilă (poate nemeritat, la câţi colonei o populează!) a stârnit chiar un tsunami, şi nu fără temei. Căci ce premier poate aduce mult dorita normalitate nesocotind Curtea Constituţională, fie ea şi politizată? Ce lider e acela care îşi pune subalternii să-i acopere plagiatul schimbând componenţa şi prerogativele unor instituţii? Cu ce se mai deosebeşte un scamator de un jucător?
Într-un atare jalnic peisaj, aliaţii liberali, altădată întruchiparea vigilenţei, tac ca peştii. De