Daca, asa cum s-a spus in presa, de mai multe ori, USL-ului i s-a dat guvernarea cu intentia vadita ca, pana in toamna, la parlamentare, sa se faca de ras, atunci cei care au gandit acest lucru cu cinism si au avut si curajul sa-l puna in practica, riscand enorm, i-au cunoscut foarte bine pe cei doi lideri ai uniunii, Victor Ponta si Crin Antonescu.
Inca din prima zi, Guvernul Ponta merge din gafa in gafa si din scandal in scandal, iar soarta premierului e cat se poate de incerta, in ciuda batoseniei pe care o afiseaza in iesirile sale zilnice la televizor.
Pe acest fond cenusiu inspre negru, revine in forta Crin Antonescu, dupa o absenta de cateva zile, relansandu-si vechea lozinca, cea cu care cere demisia presedintelui, pretinzand, nici mai mult, nici mai putin presedintia statului care i se cuvine de drept, conform intelegerii cu partenerii din uniune.
Se vede treaba ca pentru Antonescu nu conteaza ca actualul presedinte, bun, rau, asa cum este, a fost ales prin vot direct de cateva milioane de romani.
Ca sa-si vada visul implinit, Antonescu este dispus sa ignore votul romanilor, singurii de altfel, in drept sa-i ceara presedintelui demisia si sa-l striveasca sub propria-i incaltare, cum se pare ca vrea sa faca si cu rezultatele referendumului din noiembrie 2009, prin care electoratul se declara de acord cu un parlament monocameral cu 300 de membri.
Antonescu, insa, ignora niste realitati de care, vrea, nu vrea, tot se va lovi, daca se va ajunge la suspendarea presedintelui, asa cum isi doreste el, ori prezidentialele se vor desfasura la momentul potrivit. Antonescu nu va candida singur, nu va fi singura optiune a electoratului, sper sa nu se mai intample vreodata asa ceva.
Inca nu am aflat pe ce se bazeaza Antonescu atunci cand crede ca va fi votat de marea majoritate a romanilor si ca va cu
