Dacă îi dăruiesc lui Victor Ponta romanul meu «Pace şi război», poate îmi dă şi mie un post în CNA sau în TVR.
Mă gândesc să scriu şi eu o carte de vreo mie de pagini. S-o scriu într-o lună, dacă ziarul îmi aprobă un concediu plătit. S-o numesc „Pace şi război" şi să fie un roman. Acţiunea să se petreacă în Rusia, pe vremea lui Napoleon şi a ţarului Alexandru I.
Dar ei să nu fie personajele principale. Deşi toţi sunt convinşi, de la renumiţi istorici şi analişti până la studenţi şi elevi, că cei doi suverani au făcut istoria acelor vremuri, eu, autorul, să zic că nu-i aşa. Că bătăliile de la Austerlitz, Borodino sau Krasnoe au fost rodul întâmplării. Că nimic din ceea ce au ordonat aceste „capete încoronate" nu s-a înfăptuit pe câmpul de luptă. Că trupele s-au mişcat aşa, după o forţă neştiută. Să spun asta în „Pace şi război", ca să par mai interesant...
Dar să nu bat câmpii! Mă gândesc să creez un personaj cam stângaci, aiurit şi trândav. Să fie putred de bogat şi să aibă o nevastă foarte frumoasă, căreia să nu-i facă nimic noaptea, decât s-o dispreţuiască. Să-i dau un nume individului, ce mare scofală: Bezuhov Pierre! şi omul ăsta să caute să afle, aşa, aiurea, scopul vieţii. Să se bată în duel şi să vadă moartea cu ochii, să se ducă la balurile şi întrunirile mondene ale Moscovei, să intre în Masonerie şi să-l caute pe Marele Arhitect al Universului, să plece pe front în haine civile şi să nimerească în timpul bătăliei de la Borodino, ca un caraghios, apoi să se retragă la Moscova părăsită şi să plănuiască să-l ucidă pe Napoleon care intră cam dezumflat în Kremlin, să cadă prizonier, să scape din prizonierat, hai că nu pot să povestesc aici toată cartea mea, „Pace şi război"!
Importantă va fi promovarea romanului. Asta contează! Editura să-mi organizeze lansări la târgurile de carte, să dau autografe până voi face bătături la degete,
