norocoasa. Iuliana Fruzinschi povesteste lacrimand cate nenorociri au lovit-o in ultimii 43 de ani. Nimic n-a doborat-o, insa! ARHIVA. Fosta casiera, intr-o fotografie realizata cu cateva luni inainte sa fie atacata de Rimaru IUBIRE. Iuliana si-a iubit mult sotul si pastreaza la loc de cinste prima lor fotografie. Ne-a rugat insa sa nu-i dam chipul in ziar, din respect pentru sufletul lui"Trebuia sa fiu moarta de acum 40 de ani, dar Dumnezeu mi-a dat viata de mai multe ori! Ultima oara acum sase saptamani", isi rezuma destinul, cu ochii umezi si pumnii stransi, Iuliana Fruzinschi. Lacrimile i-au secat de mult, fiindca toata viata a plans. "Prima lovitura am primit-o in 1969, cand sotul a plecat noaptea de acasa si nu s-a mai intors. Am ramas singura, cu doi copii de crescut, dar, dupa ce i-am facut mari, mi-au murit si ei. E greu sa pierzi un copil, dar doi?!", spune femeia privind neputincioasa pozele baietilor ei morti, de 9, respectiv 7 ani, din cauza unor boli necrutatoare.
Moartea sotului ei e inca invaluita in mister. Oficial a fost un accident, a cazut si si-a zdrobit craniul, dar se spune ca cineva i-ar fi crapat craniul cu o bata. "N-am stiut niciodata ce s-a intamplat, doar ca la 40 de ani am ramas vaduva", continua femeia. Doi ani mai tarziu, destinul a lovit-o din nou, de data aceasta prin mainile celui mai de temut criminal in serie din Romania, Ion Rimaru. "Am fost a 11-a femeie pe care a atacat-o el. Era seara, ploua si am plecat de la magazinul unde eram casiera. Stiam ca umbla un criminal prin zona, primisem chiar o femeie-ofiter care sa ma insoteasca dupa ce, cu o seara inainte, am anuntat la Militie ca cineva ma urmarea. Nu am crezut nicio clipa ca o sa ma atace, chiar le spuneam colegelor ca o sa-i dau cu poseta in cap si-o sa-l dobor daca indrazneste sa se apropie de mine. N-a fost asa, m-a secerat cu o lovitura de topor direct in cap, a ru
