O nouă categorie de activişti îşi face tot mai simţită prezenţa în spaţiul virtual: cei care sprijină un protest sau iau parte la diverse evenimente sociale. Totul însă se limitează la mediul online.
De câte ori nu ai fost invitat pe Facebook să te alături unei cauze sau unui eveniment, fie că era vorba de unul caritabil, de o petiţie online sau de promovarea unui protest? Şi de câte ori ai apăsat butonul Like sau Join? De multe ori s-a întâmplat însă ca în secunda următoare să uiţi că sprijini acea cauză?
Dacă te regăseşti în această descriere, află că există şi un termen pentru acest fel de comportament: slacktivistul. Noţiunea vine din limba engleză şi se traduce textual prin „activistul leneş". Termenul a fost folosit prima dată de Dwight Ozard şi de Fred Clark în 1995, cu scopul de a scurta sintagma slacker activism care denumea micile activităţi de susţinere, mai degrabă îndividuale, cum ar fi plantarea unui copac în opoziţie cu participarea la un protest. Astfel,
conotaţia iniţială era una pozitivă.
Adept între virtual şi real
În mai bine de un deceniu, înţelesul termenului slacktivist a fost însă uşor modificat. În prezent, acesta are o conotaţie negativă şi se referă la acţiunile de susţinere a unor cauze fără ca persoana respectivă să depună cu adevărat un efort. De pildă, mulţi „activişti de canapea" participă la proteste printr-un simplu clic sau o postare pe reţelele sociale. „Da, dau «join» la cauze de genul «salvează copacii», «păstrează lumea mai curată», «Ora Pământului», «ajută copiii din Africa» sau «Stop ACTA».
Mă face să mă simt că am participat şi eu la schimbare, indiferent ce înseamnă acest lucru. Până la urmă nu mă costă nimic să dau un clic, nu?", spune Nicoleta Codori (24 de ani), din Bucureşti. Tânăra recunoaşte însă că nu a stins niciun bec cu ocazia Orei Pământului şi că nici nu s-a dus
