La douăzeci de ani de la căderea comunismului diferenţa dintre Est şi Vest rămâne uriaşă. Cel mai vizibil exemplu pentru "prăpastia" dintre economiile dezvoltate din UE şi România este nivelul salariilor. Diferenţa mare dintre puterea de cumpărare a doi angajaţi pe poziţii similare în România şi Franţa, spre exemplu, iese în evidenţă prin capacitatea acestora de a umple un coş de consum cu produse alimentare.
O vânzătoare la un hipermarket din Franţa are venituri suficiente pentru a cumpăra lunar 928 de litri de lapte, în timp ce un angajat pe un post similar în România poate achiziţiona numai 180 de litri de lapte, arată calculele ZF făcute pe baza salariilor şi a nivelului de preţuri din cele două ţări. De ce? Pentru că o vânzătoare în Franţa are un salariu de 1.400 euro lunar, de şapte ori mai mare decât un salariu similar din România. La această diferenţă de salarii preţul laptelui în Franţa este numai de două ori mai mare.
Pe site-ul hipermarketului Carrefour din Paris un litru de lapte costa la sfârşitul săptămânii trecute 1,59 euro (6,9 lei). În România, în magazinul retailerului francez din Băneasa aceeaşi cantitate de lapte costa 0,8 euro (3,6 lei).
Datele Eurostat arată că preţurile pentru alimente în România sunt în medie cu o treime mai mici decât media europeană.
Cum se explică că în România preţurile la alimente sunt cu 30% mai mici decât media UE, dar salariile sunt şi de şapte ori mai mici faţă de economiile puternice din vestul Europei?
"Cauzalitatea din spatele acestei situaţii este multiplă şi ţine în primul rând de profilul economiei, precum şi de productivitatea muncii la nivelul întregii economii. În timp ce ţările din vestul Europei au o economie industrială şi mai nou bazată pe cunoaştere, România continuă să fie o economie agrară. Practic, suntem o economie bazată pe resurse, neperformantă în ra
