Algeria îşi aniversează 50 de ani de la independenţă. Un eveniment care are rezonanţă şi în Franţa, fostă putere colonială în Algeria.

Proclamarea independenţei Algeriei, pe 5 iulie 1962 a fost un moment de mare speranţă pentru poporul algerian, care punea capăt unei perioade de dominaţie franceză de 132 de ani şi ieşea din coşmarul unui război sângeros cu francezii, care durase opt ani. Toate şansele se dechideau în faţa poporului algerian, care a încercat atunci, într-o primă fază, socialismul. Ceea ce s-a dovedit a fi o experienţă tragică suplimentară, iar în 1988, când Algeria a făcut virajul spre economia liberă, lucrurile parcă s-au complicat şi mai mult. Ofensiva islamismului radical a provocat un război civil, care a durat timp de zece ani şi s-a soldat cu 200 de mii de morţi.

Iată de ce aniversarea Independenţei parcă are un gust amar. Nimic nu s-a concretizat în Algeria din visele iniţiale. Ţara trăieşte din exportul de hidrocarburi, militarii deţin puterea, iar integrismul religios se infiltrează în viaţa de zi cu zi. Reconcilierea cu Franţa nu s-a realizat niciodată integral, deşi în perioada cât s-a aflat la putere Nicolas Sarkozy, relaţiile economice dintre cele două ţări au mai ieşit din letargie.

Autorităţile de la Alger mizează însă şi mai mult pe noul preşedinte socialist, François Hollande, în vederea relansării cooperării bilaterale pe cât mai multe planuri. Algeria se vede acum ameninţată de instabilitatea din Mali, ţară vecină cu ea şi de prezenţa grupurilor teroriste şi integriste tot mai numeroase în zona Sahelului.

Regimul preşedintelui Abdelaziz Buteflika a deblocat însă două miliarde de euro pentru organizarea unor festivităţi somptuoase. Unii intelectuali algerieni denunţă în context viziunea "stalinistă" pe care o are puterea asupra evenimentului, precum şi risipirea banului public într-o ţară unde inflaţia e