Prin anii '90, in acea euforie post-revolutionara, cineva a criticat noul imn national al Romaniei, din care - potrivit versurilor - reiesea ca romanii inca nu s-ar fi "desteptat".
Acea critica la adresa versurilor imnului nostru parea atunci destul de pertinenta. In fond eram cu totii convinsi ca ne-am desteptat suficient si ca nu mai dormim in acel "somn de moarte in care ne adancira" - nu-i asa - "barbarii de tirani".
Putin mai tarziu, cand hoardele minerilor, indrumate cu o precizie de GPS prin centrul Bucurestiului, au dat acea lectie de democratie cu bata in mana celor care aveau o alta parere decat cea a Puterii de atunci, versurile imnului nostru national au capatat o semnificatie aparte.
Cu toate convulsiile mai mult sau mai putin artificiale provocate de adeptii democratiei originale promovate de regimul Iliescu, desteptarea romanilor mi s-a parut a fi odata cu trecerea anilor din ce in ce mai evidenta si mai ales ireversibila.
A fost indeajuns insa ca aripa crizei mondiale sa atinga si tara noastra, ca aceste iluzii sa inceapa sa mi se clatine. Nu este o noutate in istoria lumii ca o criza sa favorizeze cele mai primitive si periculoase idei.
Face parte din jocul democratic ca cei aflati in opozitie in momente grele pentru o tara, oricare ar fi ea, sa profite de acest lucru si sa promita cate in luna si in stele numai ca sa ajunga la putere.
Ura impotriva trioului "Basescu-Boc-Udrea" a tinut loc de program electoral si a inoculat pana la urma in mare masura ideea ca acest "trio malefic" este raspunzator pentru tot raul din tara. Odata ajunsi la putere, te-ai fi asteptat totusi din partea noilor alesi - ca alegator naiv ce esti - sa asculti macar un simulacru de program de lucru al noului Guvern.
Parca mai ieri actualii guvernanti promiteau ca vor returna rapid "ce v-au fura
