Esenta raului in aceste zile o gasim in anularea democratiei bazate pe echilibrarea puterilor in stat dupa clasicul principiu check&balance. De exemplu, daca Parlamentul adopta o hotarare care incalca legea fundamentala, adica setul de reguli aflat la baza arhitecturii unui stat, o alta institutie trebuie sa-i poata cenzura abuzul. In cazul nostru, de asta se ocupa, pana mai ieri, Curtea Constitutionala sau Avocatul Poporului. Acum, abuzul nu mai poate fi cenzurat. Exista un punct insa unde logica se blocheaza in doua intrebari: Cine-l cenzureaza pe cenzor? Cine-i cenzorul?

Cu intrebari subversive putem continua la nesfarsit. Cele doua nedumeriri, altfel legitime, sunt gresit puse in momentul de fata. Astazi, problema fundamenala este cu totul alta: eliminarea cenzorului, indiferent cum arata el. Despre calitatea lui, cu alta ocazie. Azi el dispare cu totul, asta e nenorocirea, facand loc larg abuzului. Nu poti darama un edificiu bazat pe echilibrarea puterilor cu scopul de a elimina un presedinte din functie, cu argumentul ca nu-ti place fata arbitrilor pusi sa vegheze acest razboi. Suspendarea lui Traian Basescu este scopul declarat. Scopul nedeclarat dar evident este preluarea controlului total asupra puterii, inclusiv asupra justitiei.

Specialistii in manipulare si confuzie sau pur si simplu prostii contraataca: Ceilalti au facut exact la fel! Au guvernat in forta, au abuzat de ordonante, au condus in mod arbitrar. Nu putem guverna daca nu controlam toate institutiile! Pana la un punct, perfect adevarat. De la un punct incolo, fals. In ce priveste punerea semnului egal intre abuzuri: toate excesele guvernului Boc, de pilda, au avut contraponderi. Acum ele sunt evacuate brutal de un grup restrans de pucisti.

Coruptia a avut o contrapondere in DNA (anchete impartiale), in justitie si Curtea Constitutionala (odonante si legi cu mize