Noul cod civil duce elemente de noutate în privinţa dreptului familiei, consacrând în mod expres această instituţie, care până în prezent are o reglementare proprie prin Codul familiei, în vigoare încă din 1954. Se introduce astfel posibilitatea viitorilor soţi de a opta între trei regimuri matrimoniale, dintre care aceştia şi-l pot alege pe cel care corespunde stilului lor de viaţă.

Căsătoria implica raporturi patrimoniale specifice între soţi. Raporturile patrimoniale civile sunt guvernate de principiul libertăţii economice a persoanei, care este liberă să dispună de avutul său. Starea de căsătorie, cu întreg complexul de drepturi şi obligaţii subsecvente, completând gama atributelor de identificare a persoanei fizice, produce profunde modificări în statutul patrimonial al soţilor, astfel încât se spune că “nu există căsătorie fără regim matrimonial”.

Libertatea alegerii regimului matrimonial asigura instituirea unui regim matrimonial concret adaptat nevoilor soţilor, mentalităţilor şi a posibilităţilor lor şi, de aceea, regimurile matrimoniale bazate pe acest principiu sunt preferabile regimurilor matrimoniale legale, unice şi imperative.

Astfel, în prezent, sub reglementarea Codului Familiei , în vigoare, de sorginte comunistă (pentru care proprietatea privată nu există), ne supunem regimului comunităţii de bunuri, că regim legal, obligatoriu şi imuabil, ceea ce înseamnă că toate bunurile dobândite de soţi de la data încheierii căsătoriei sunt bunuri comune (art.30 C.fam), existând reglementate în mod concret categoriile de bunuri care sunt considerate bunuri proprii (art.31), fără a putea deroga de la aceste prevederi sub nicio formă, orice convenţie contrară fiind lovită de nulitate.

Această situaţie a fost deseori criticata în doctrină şi în practică, având în vedere că o mare parte a statelor moderne oferă posibilitatea soţilor p